În cadrul mărturiei sale extraordinare, una istorică având în vedere că Prințul Harry este primul membru al familiei regale care ajunge la tribunal, acesta a vorbit despre mai multe aspecte delicate din trecut, care au făcut valuri în presă. Cel mai delicat: zvonul cum că Harry ar avea alt tată decât pe Regele Charles.
Prințul Harry a susținut în depoziția sa că zvonurile conform cărora tatăl său biologic ar fi ofițerul James Hewitt, cel cu care Prințesa Diana a avut o aventură, au fost o încercare de a-l îndepărta din Familia Regală.
În declarația sa, Harry s-a referit la un articol din publicația The People, din 2002, cu titlul „Complot pentru a jefui ADN-ul lui Harry”, care a raportat o încercare de a fura o mostră din ADN-ul ducelui pentru a-i verifica descendența. Harry a descris zvonurile drept „foarte crude”, spunând că el avea 18 ani la momentul articolului și își pierduse mama cu doar câțiva ani mai devreme.
„Au fost răi și cruzi. Am încercat mereu să aflu motivele din spatele acestor articole. A vrut presa, oare, să semene îndoieli în mintea publicului, astfel încât eu să fiu înlăturat din familia regală?”, s-a întrebat Prințul Harry.
„Numeroase ziare au scris despre zvonul cum că tatăl meu biologic era James Hewitt, un bărbat cu care mama mea a avut o relație după ce m-am născut”, a mai spus ducele în declarația sa. „Numai că, la momentul apariției acelor articole, eu nu știam că mama mea nu l-a întâlnit pe maiorul Hewitt decât după ce m-am născut eu. Pe atunci, când aveam 18 ani și îmi pierdusem mama cu doar șase ani mai devreme, povești ca aceasta mi se părea foarte reale”.
Cu alte cuvinte, chiar și Harry a crezut, pentru o perioadă, în adolescența sa, că este posibil ca Regele Charles să nu fie tatăl lui adevărat.
Ducele a spus că a fost deosebit de îngrijorat de comentariile din acel articol, care se refereau la o „sursă regală de rang înalt” care a oferit detalii despre presupusul complot și despre modul în care ADN-ul său va fi „vândut în străinătate”.
Prințul Harry dă în judecată trustul de presă MGN pentru despăgubiri, susținând că jurnaliştii de la publicații precum Sunday Mirror și Sunday People au folosit metode precum pirateria telefonică sau obținerea de informații prin înșelăciune și utilizarea anchetatorilor privați.
El susține că aproximativ 140 de articole publicate între 1996 și 2010 conțineau informații adunate prin metode ilegale, iar 33 dintre acestea au fost selectate pentru a fi luate în considerare la proces.
