Într-un cigar-bar elegant, cu iz de exclusivitate și fum de trabuc cubanez, scena se desfășoară ca o adevărată piesă de teatru politic. Seniorul Hrebenciuc, calm și degajat, își savurează băutura preferată – un whisky de colecție – în timp ce fumul de trabuc îi conturează aura inconfundabilă de „înalte cercuri”.
Pe ușă intră juniorul, însă nu singur. Însoțit de un personaj necunoscut, poate un asistent misterios sau un om de legătură, tânărul Hrebenciuc aruncă o privire peste umăr și… hop! Se face că nu-și vede tatăl. Juniorul trece fără o clipire, aproape teatral, pe lângă Seniorul care-și ridică un pic sprânceana, zâmbind complice în colțul gurii.
Spectatorii din cigar-bar, deja atenți la fiecare mișcare, asistă la o scenă desprinsă parcă dintr-un film: Juniorul și domnul necunoscut se îndreaptă direct spre zona de lounge, unde își aleg o masă retrasă. Comandă ceva ușor, poate o discuție „de stat”, poate o „strategie de viitor” între o gustare și o privire aruncată peste umăr, să fie siguri că nu sunt observați.
În timp ce Seniorul își savurează trabucul și whisky-ul cu seninătate, parcă spunând „știu tot, dar tac”, Juniorul își continuă conversația ca un adevărat diplomat modern. Întreaga scenă, însă, îi lasă pe cei din bar să se întrebe: o fi fost doar o simplă coincidență, sau un scenariu atent scris pentru ochii și urechile atente din Primăverii?
