Fostul director al Unifarm, Adrian Ionel, a scăpat „basma curată” de acuzațiile din primul dosar al achizțiilor frauduloase din timpul pandemiei pentru că această companie nu este autoritate contractantă, deci nu trebuie să organizeze licitații publice, notează judecătorii în motivarea deciziei de achitare pentru abuz în serviciu. Ziare.com arată cum a ajuns Adrian Ionel de la aproape 7 ani de pușcărie în primă instanță la o condamnare de 1 an cu amânarea executării pedepsei, în apel.
Curtea de Apel București precizează că doar denunțătorul Andre Jaderian îl acuză pe Adrian Ionel de luare de mită, însă nu poate fi crezut, deoarece acesta este un „martor interesat”.
Totodată, infracţiunea de complicitate la trafic de influență a „picat” testul judecătorilor, deoarece nu ar rezulta de nicăieri faptul că Adrian Ionel l-ar fi ajutat în vreun fel pe Andre Jaderian.
Despre fapta fostului șef al Unifarm SA de a se vota pe sine în funcția de director, instanța de apel reține că acesta există și constituie infracțiune, doar că între timp s-a prescris.
Singura faptă pentru care l-au găsit vinovat judecătorii pe Adrian Ionel este cea de fals cu privire la antedatare a contractelor pentru achiziția de echipamente medicale, însă pentru acesta instanța a dispus condamnarea de 1 an cu amânarea executării pedepsei.
La instanța de fond, Adrian Ionel fusese condamnat pentru toate capetele de acuzare la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni de închisoare cu executare.
Principalele acuzații ale procurorilor pentru Adrian Ionel constau în faptul că, din poziția de director general al Unifarm, n-a organizat o licitație publică pentru achiziția de echipamente medicale la începutul pandemiei, ci a negociat direct cu Andre Jaderian.
Fostul șef al Unifarm a fost acuzat de procurorii anticorupție că ar fi pretins suma de 760.000 de euro unui intermediar, Andre Jaderian, ce reprezenta o societate comercială, pentru ca CN Unifarm SA, companie de stat, să atribuie un contract de achiziţie a echipamentelor de protecţie împotriva infectării cu virusul COVID-19 – 250.000 de combinezoane şi trei milioane de măşti chirurgicale.
Adrian Ionel a fost condamnat de Tribunalul București la:
- 4 ani pentru abuz în serviciu (pentru că n-a făcut licitație publică),
- 3 ani pentru luare de mită (a acceptat cu titlul de mită comisionul de 760.000 de euro),
- 3 ani pentru complicitate la trafic de influență (l-a ajutat pe denunțătorul Andre Jaderian să obțină un contract bănos)
- 1 an pentru instigare la fals intelectual (a determinat-o pe o subordonată să antedateze contractele pentru achizițiile de măști și combinezoane)
- 1 an pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane (s-a votat pe sine la conducerea Unifarm SA).
-
- „Dacă succesiunea contactelor dintre inculpați și martorul Jaderian (Andre – n.r.), legate de încheierea contractului privind achizițiile de măști și combinezoane de protecție a fost reținută în esență în mod corect de către prima instanță, concluzia privind existența infracțiunilor de luare de mită și complicitate la trafic de influență a fost rezultatul unei interpretări eronate a probelor administrate în cauză și a avut la bază, într-o proporție determinantă, declarațiile date de martorul Jaderian (Andre – n.r.), care este un martor denunțător.
- Denunţătorii pot fi împărţiţi în două grupe, după cum urmează: a) denunţători care nu au niciun beneficiu din perspectiva tragerii lor la răspundere penală; b) denunţători care au un beneficiu din perspectiva tragerii lor la răspundere penală.
- Referitor la aceştia din urmă s-a precizat că, fiind interesaţi în proces, aceştia acţionează pentru apărarea intereselor lor legitime; ca urmare, declaraţiile lor în legătură cu cauza în care au calitate procesuală principală sunt, de principiu, concentrate în susţinerea poziţiei pe care o au, ceea ce îi poate determina să facă declaraţii necorespunzătoare adevărului.
- În raport de aceste împrejurări, hotărârea de condamnare nu se poate întemeia în mod determinant pe declarațiile martorului denunțător Jaderian (Andre – n.r.), care de altfel a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției cu Ministerul Public și cu privire la a cărui credibilitate există serioase îndoieli. De altfel, la momentul la care a formulat denunțul, la data de 19.05.2020, martorul era interesat în a-și îmbunătăți situația juridică, deoarece avea deja calitatea de suspect pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, fiind cercetat de către Direcția Națională Anticorupție.
- Trimiterea în judecată a inculpatului (Ionel Eugen-Adrian – n.r.) și condamnarea pronunțată de prima instanță pentru infracțiunile de luare de mită și complicitate la trafic de influență s-au bazat în mod determinant pe conținutul unor discuții care au fost relatate de către martorul denunțător, ale cărui declarații nu sunt însă susținute de nicio altă probă administrată în cauză.
- Reținând aceste aspecte, Curtea apreciază că probele administrate nu sunt suficiente pentru a fundamenta o soluție de condamnare pentru infracțiunea de luare de mită, întrucât din actele dosarului nu rezultă că inculpatul ar fi pretins vreo sumă de bani în împrejurările descrise prin rechizitoriu.
- Conținutul unei discuții despre pretinsa luare de mită, la care nu a asistat nicio altă persoană, relatată de martor, dar negată de inculpat, coroborat cu emoticonul ”de confirmare” trimis de inculpat sunt insuficiente pentru a fundamenta o soluție de condamnare în cauza de față.
- Apelativul „bro” nu poate fi considerat ca reflectând o legătură de prietenie, ci pare folosit în raport de apartenența ambilor la masonerie.
- Nu există probe că înainte de perioada avută în vedere în rechizitoriu inculpatul se cunoștea personal cu martorul Jaderian (Andre – n.r.), că aceștia s-ar fi întâlnit, ar fi avut vreo relație de prietenie sau afacere cu acesta.
- Deși reale, susținerile Ministerului Public în sensul că întâlnirile legate de încheierea contractului nu au avut loc la sediul Unifarm (de altfel, în condițiile în care acest lucru nu era obligatoriu) și că nu s-ar fi efectuat verificări privind situația firmei care aducea în țară produsele solicitate, în contextul deosebit legat de necesitatea asigurării unor echipamente de protecție pentru cetățenii României la momentul martie 2020, împrejurările menționate nu prezintă nicio relevanță din perspectiva acuzațiilor aduse inculpatului”, notează judecătorii.Ziare.com a consultat motivarea deciziei prin care Adrian Ionel a scăpat de aproape toate acuzațiile și prezintă argumentele judecătorilor pentru fiecare faptă în parte:
1. Infracțiunea de abuz în serviciu:
- „Curtea constată că la dosar au fost administrate probe având ca obiect stabilirea calității de autoritate contractantă a (SC Unifarm SA – n.r.), susținerile acuzării și apărării fiind diametral opuse.
- Ceea ce este esențial a fi stabilit în cauză este calitatea de autoritate contractantă a (SC Unifarm SA – n.r.), întrucât în raport de această împrejurare depinde chiar existența infracțiunii, în condițiile în care inculpații sunt trimiși în judecată pentru că în exercitarea atribuțiilor de serviciu ar fi încălcat dispozițiile Legii nr.98/2016 și ale O.G. nr.119/1999.
- Pe baza probelor administrate în cauză dar și pe baza interpretării legislației relevante, Curtea reține că inculpații (Ionel Eugen-Adrian – n.r.) şi (Radu Maria Lizica Daniela – n.r.) nu au încălcat dispozițiile legale care reglementează modalitatea de încheiere a contractelor de achiziție publică iar faptele descrise în sarcina acestora nu există.
- Analizând dispoziţiile criticate, Curtea a constatat că fapta incriminată trebuie să fie săvârşită în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Curtea reţine că neîndeplinirea unui act şi îndeplinirea defectuoasă a unui act reprezintă modalităţi de realizare a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu.
- Având în vedere că până în luna martie 2020 compania nu procedase la aplicarea dispozițiilor legale în materie privind achizițiile publice, inculpații, în calitate de funcţionari, în sensul legii penale, nu puteau determina, fără echivoc, că faptele lor ar fi putut avea semnificaţie penală și că ar îmbrăca forma abuzului în serviciu.
- Din moment ce nicio instituție cu atribuții de control sau vreo persoană responsabilă nu constatase sau reclamase vreodată că (SC Unifarm SA – n.r.), pe parcursul unei perioade foarte lungi de timp, în care efectuase multiple achiziții, ar fi trebuit să aplice dispozițiile legale privind achizițiile publice, inculpații nu cunoașteau existența unor împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
- Curtea constată, pe baza acestei analize, că CN „Unifarm” S.A. nu avea calitatea de autoritate contractantă, în sensul Legii nr. 98/2016, astfel încât nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor din acest act normativ.
- Pe de altă parte, având în vedere faptul că nu erau aplicabile procedurile aplicabile pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică, reglementate de dispozițiile Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice (…), inculpații, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu au încălcat dispozițiile acestei legi ori ale O.G. nr.119/1999.
- Pe cale de consecință, nu se poate reține existența elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu, față de lipsa calității de autoritate contractantă a Unifarm S.A.
- În raport de aspectele arătate privind lipsa calității de autoritate contractantă, nu se mai impune analiza apărărilor referitoare la existența/inexistența prejudiciului.
- Se impune totuși o precizare privind neconformitatea măștilor la care a făcut referire prima instanță, preluând practic aspectele din rechizitoriu, în sensul că aceasta are la bază o simplă presupunere, în condițiile în care nu s-a efectuat o constatare/expertiză care să aibă ca obiect calitatea măștilor iar împrejurarea referitoare la restituirea unei cantități relativ reduse de măști (raportat la numărul celor achiziționate, în contextul apariției pandemiei) nu justifică reținerea caracterului neconform al acestora.
- Pe de altă parte, este de menționat că măștile achiziționate de CN „Unifarm” S.A. au fost mai departe vândute cu un adaos comercial foarte mic, tocmai în considerarea condițiilor deosebite din acea perioadă, neputând fi primită susținerea acuzării în sensul că nu s-a urmărit obținerea unui profit iar aspectul privind vânzarea cu un adaos redus nu ar putea fi interpretat în niciun caz în defavoarea inculpaților.
- Pentru aceste motive, Curtea va dispune achitarea inculpaților în temeiul art.16 alin.1 lit.a Cod procedură penală, care are prioritate în raport de alte temeiuri care ar fi justificat achitarea și la care s-a făcut referire mai înainte”, se arată în motivarea deciziei definitive.
2. Infracțiunea de luare de mită:
- Denunţătorii pot fi împărţiţi în două grupe, după cum urmează: a) denunţători care nu au niciun beneficiu din perspectiva tragerii lor la răspundere penală; b) denunţători care au un beneficiu din perspectiva tragerii lor la răspundere penală.
- Referitor la aceştia din urmă s-a precizat că, fiind interesaţi în proces, aceştia acţionează pentru apărarea intereselor lor legitime; ca urmare, declaraţiile lor în legătură cu cauza în care au calitate procesuală principală sunt, de principiu, concentrate în susţinerea poziţiei pe care o au, ceea ce îi poate determina să facă declaraţii necorespunzătoare adevărului.
- În raport de aceste împrejurări, hotărârea de condamnare nu se poate întemeia în mod determinant pe declarațiile martorului denunțător Jaderian (Andre – n.r.), care de altfel a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției cu Ministerul Public și cu privire la a cărui credibilitate există serioase îndoieli. De altfel, la momentul la care a formulat denunțul, la data de 19.05.2020, martorul era interesat în a-și îmbunătăți situația juridică, deoarece avea deja calitatea de suspect pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, fiind cercetat de către Direcția Națională Anticorupție.
- Trimiterea în judecată a inculpatului (Ionel Eugen-Adrian – n.r.) și condamnarea pronunțată de prima instanță pentru infracțiunile de luare de mită și complicitate la trafic de influență s-au bazat în mod determinant pe conținutul unor discuții care au fost relatate de către martorul denunțător, ale cărui declarații nu sunt însă susținute de nicio altă probă administrată în cauză.
- Reținând aceste aspecte, Curtea apreciază că probele administrate nu sunt suficiente pentru a fundamenta o soluție de condamnare pentru infracțiunea de luare de mită, întrucât din actele dosarului nu rezultă că inculpatul ar fi pretins vreo sumă de bani în împrejurările descrise prin rechizitoriu.
- Conținutul unei discuții despre pretinsa luare de mită, la care nu a asistat nicio altă persoană, relatată de martor, dar negată de inculpat, coroborat cu emoticonul ”de confirmare” trimis de inculpat sunt insuficiente pentru a fundamenta o soluție de condamnare în cauza de față.
- Apelativul „bro” nu poate fi considerat ca reflectând o legătură de prietenie, ci pare folosit în raport de apartenența ambilor la masonerie.
- Nu există probe că înainte de perioada avută în vedere în rechizitoriu inculpatul se cunoștea personal cu martorul Jaderian (Andre – n.r.), că aceștia s-ar fi întâlnit, ar fi avut vreo relație de prietenie sau afacere cu acesta.
- Deși reale, susținerile Ministerului Public în sensul că întâlnirile legate de încheierea contractului nu au avut loc la sediul Unifarm (de altfel, în condițiile în care acest lucru nu era obligatoriu) și că nu s-ar fi efectuat verificări privind situația firmei care aducea în țară produsele solicitate, în contextul deosebit legat de necesitatea asigurării unor echipamente de protecție pentru cetățenii României la momentul martie 2020, împrejurările menționate nu prezintă nicio relevanță din perspectiva acuzațiilor aduse inculpatului”, notează judecătorii.
„Dacă succesiunea contactelor dintre inculpați și martorul Jaderian (Andre – n.r.), legate de încheierea contractului privind achizițiile de măști și combinezoane de protecție a fost reținută în esență în mod corect de către prima instanță, concluzia privind existența infracțiunilor de luare de mită și complicitate la trafic de influență a fost rezultatul unei interpretări eronate a probelor administrate în cauză și a avut la bază, într-o proporție determinantă, declarațiile date de martorul Jaderian (Andre – n.r.), care este un martor denunțător.